1. Pe-acest pământ plin de păcat,
ai coborât, Isus,
iar haina Ta de Împărat,
Ți-ai dezbrăcat supus
şi haina robului plecat,
Tu umilit Ţi-ai pus,
ca să deschizi drum luminat
spre cerul Tău de sus!

2. Cu-n dor și-o dragoste-n văpăi,
atuncea ai venit,
întâi şi-ntâi la cei ai Tăi
Te-ai dat să fii jertfit,
să-i izbăveşti de-a morţii căi
prin sângele-Ţi sfinţit
şi-apoi să luminezi prin ei
pământul prihănit.

3. Dar ei cu ură Ţi-au respins
Cuvântul Tău de har,
şi mişelește Te-au dat prins,
să mori ca un tâlhar!
Pe cruce, osândit, întins,
atuncea pe calvar,
dar tot prin cruce ai învins,
ca să intrăm în har!

4. De sus, de dincolo de nori,
Isuse preaiubit,
și astăzi Tu mereu cobori
în inimi de granit,
făcând să simtă calzi fiori
în duhul împietrit,
căci Tu din cerul Tău cobori
seninul liniştit!

5. Îţi mulţumim că ne-ai primit,
prin harul Tău divin,
vrem să-Ți slujim pân-la sfârşit
c-un rod sfinţit deplin!
Te lăudăm și ne-nchinăm,
Isus, prin cânturi vii,
și Numele Îţi înălțăm
acum şi-n veşnicii!

I: Cântările Domnului, volumul 2, cântarea 321